„Nu este nicăieri cel care este pretutindeni.”
–Seneca
Transformare
E duminică seara, în septembrie.
Îți faci lista cu ce vrei să începi din toamna asta.
Sala. Cartea pe care ai cumpărat-o în martie. Proiectul pe care îl amâni de la Paște.
Te uiți la listă câteva minute și închizi caietul.
–
Luni nu începi niciunul.
Nu fiindcă ești leneș și nu fiindcă n-ai timp.
Ci fiindcă undeva în spate cineva face socoteala: cum să mă apuc de ceva nou, când n-am terminat ce am început?
–
Uite ce se întâmplă de fapt.
Locul din săptămâna ta nu e ocupat de ceea ce faci. E ocupat de ce ai promis că faci.
Cursul plătit în februarie și abandonat în martie îți cere în continuare cele patru ore pe săptămână pe care le-ai promis când l-ai cumpărat.
Abonamentul la sală, la fel.
Cartea deschisă și lăsată la pagina 40, la fel.
Proiectul despre care i-ai spus soției tale, sau soțului tău, că îl termini până în vară.
Fiecare lucru început și neînchis are o oră pe săptămână rezervată pe numele lui.
Ora aceea rămâne ocupată și în săptămânile în care nu faci nimic cu ea.
–
Lucrul ăsta a fost măsurat acum aproape o sută de ani.
În 1927, cercetătorul Zeigarnik a pornit de la o observație banală, făcută într-o cafenea.
Chelnerul știa pe de rost comenzile neachitate, fără să noteze nimic, și le uita complet în clipa în care clientul plătea.
A mutat observația în laborator.
A dat oamenilor sarcini simple și i-a întrerupt la jumătatea unora dintre ele. La final le-a cerut să spună ce făcuseră. Și-au amintit mult mai bine sarcinile întrerupte decât pe cele terminate.
Creierul nu uită un lucru neterminat. Îl reia.
–
Așa că întrebarea nu e cum îți faci mai mult timp.
Întrebarea e cum îți eliberezi un spațiu.
Implementare
Ia o foaie. Nu telefonul, foaia. Îți ia douăzeci de minute și se face o singură dată.
Pasul 1: Scrie-ți lista promisiunilor deschise
Trei coloane, pe o singură pagină.
- Ce e.
- Cât m-a costat.
- Câte ore pe săptămână ar fi necesare, dacă l-aș face ordonat.
Scrie tot, nu doar lucrurile pe care ai dat bani:
- cursurile, abonamentele, programele începute
- cărțile deschise și lăsate la jumătate
- proiectele din garaj, din pod, din laptop
- limba pe care o înveți de trei ani
- lucrurile pe care le-ai promis cuiva cu voce tare și nu le-ai făcut
Ultima categorie e cea mai grea și cea mai scumpă. Scrie-o oricum.
–
Pasul 2: Adună coloana a treia
Aduni orele. Doar orele.
Cifra care iese e ziua ta care nu există.
E timpul pe care l-ai promis deja și pe care nu-l ai.
Cum arată socoteala în practică: un curs de șase ore pe săptămână, o supervizare de douăzeci de ore pe lună, plus încă un program început în primăvară.
Cincizeci de ore pe lună.
Adică o săptămână de muncă întreagă, în fiecare lună, promisă unor lucruri pe care nu le mai faci.
–
Pasul 3: Pune o singură etichetă pe fiecare rând, azi
Două variante. TERMIN sau RENUNȚ.
La TERMIN scrii data la care se termină. O dată reală, cu ziua și luna, nu „în toamnă”.
La RENUNȚ nu mai scrii nimic altceva.
Nu există „mai târziu”.
„Mai târziu” e exact ce ai făcut până acum, și de-asta lista arată așa cum arată.
Și aici e verificarea de onestitate, fiindcă exercițiul se poate face frumos și degeaba: dacă ai scris TERMIN pe mai mult de trei rânduri, nu ai terminat exercițiul.
Reia-l. Trei lucruri poți închide în lunile care vin. Opt, nu.
–
Pasul 4: Spune la ce renunți unei persoane
Aici se face diferența, și e partea pe care cei mai mulți o sar.
Îi scrii omului. Ieși din grup. Oprești abonamentul.
Spui cu voce tare, cuiva care te cunoaște: „la asta am renunțat”.
Cât timp renunțarea rămâne în capul tău, nu e o renunțare.
E tot o amânare, doar că are alt nume.
Sustenabilitate
De aici înainte, o singură regulă: nu începi nimic nou până n-ai un rând liber în listă.
Până nu ai eliberat un spațiu.
Nu e o regulă de austeritate, e fix invers.
Locul pe care îl eliberezi acum e locul în care intră lucrul pe care ți-l dorești de trei ani și pentru care „n-ai avut niciodată timp”.
Lista se reia o dată pe trimestru.
Zece minute, nu douăzeci, fiindcă a doua oară o ai deja scrisă.
Întrebări de calibrare:
- Ce am început în ultimul an și nu am finalizat, nici într-un fel, nici în celălalt?
- La ce rând din listă mă uit de trei săptămâni fără să pun o etichetă pe el?
- Ce mi-am dorit să încep în toamna asta și n-am început, fiindcă resursele de timp și energie erau deja promise?
Nu-ți trebuie mai mult timp ca să începi lucrul care contează pentru tine.
Îți trebuie un spațiu liber în lista promisiunilor pe care le-ai făcut deja.
Un lucru pe care nu-l termini și la care nu renunți nu e o pauză.
E o chirie pe care o plătești în fiecare săptămână, energia, timpul și atenția ta.
Rise & Shine!
Be a 5AM Hero!
Dan-Designer-de-Sisteme