„Libertatea adevărată e când îți iei o cafea joi la 10:47 dimineața, fără să ceri voie nimănui.
(Justin Welsh, antreprenor)
Transformare
E joi, la 14:10.
Nu ai nici o ședință până mâine dimineață.
Ce era important ai terminat pe la ora 11.
Și stai în fața laptopului, mutând mailuri dintr-un folder în altul.
–
La 14:40 te ridici să faci o cafea și te așezi la loc.
La 16:00 îți spui că a fost o zi cam moartă.
La 19:00 ești tot acolo.
–
Poate ai plecat dintr-o corporație acum câțiva ani.
Poate ți-ai negociat un program flexibil și lucrezi de acasă marțea și joia.
În ambele cazuri ai luptat pentru niște ore care sunt ale tale.
Șeful nu mai e.
Programul lui a rămas.
Nu îți cere nimeni socoteală dacă închizi laptopul la 14:00 și pleci cu copilul la sală.
Doar că nu ai scris niciodată, nicăieri, că ai voie.
Iar ce nu e scris nu ajunge niciodată în calendar.
Un antreprenor american, Justin Welsh, le spune micro-libertăți.
I-au venit ideea într-o joi, la coadă la o cafenea, la 10:47 dimineața, când și-a dat seama că exact aia era libertatea pentru care muncise șase ani.
Nu vila din Bali.
Cafeaua la o oră ciudată, într-o zi de lucru.
–
Am fost și eu într-un program care nu era al meu.
Trei ani mi-am petrecut 14-18 ore pe zi la serviciu și mai puțin de jumătate de oră pe zi alături de familia mea, pentru că eram prea obosit.
Siguranța avea un cost exorbitant.
–
Azi am regula scrisă: nici un call de admin înainte de ora 11:00.
(LIVE-urile din HERO și INVINCIBLE sunt de la 06:00)
Ai luptat pentru orele tale ca să nu mai ceri voie nimănui.
Și ceri voie în continuare, doar că nu mai știi cui.
Frica are formulările ei și sună rezonabil.
„Dacă are nevoie un client fix atunci?”
„Dacă ratez fix oportunitatea aia?”
„Dacă se strică ceva cât nu sunt eu la birou?”
Libertatea nu începe în ziua în care demisionezi.
Vine din orele pe care ți le iei tu, pentru a face lucruri care contează în afara business-ului.
Implementare
Sunt 4 pași prin care îți iei înapoi libertățile pe care le ai deja.
Nici unul nu cere bani, concediu sau o discuție grea acasă.
Problema e că cei mai mulți așteaptă un moment mare care să le dea voie: o vânzare, o vacanță, un an mai bun.
Iar între timp trec ani în același program pe care nu îl mai impune nimeni.
Pasul 1: Scrie-ți lista de zece micro-libertăți
Ia o foaie și scrie zece lucruri pe care ai voie să le faci azi, fără să ceri voie nimănui, și pe care nu le-ai făcut de luni de zile.
Ca să nu îți iasă o listă de dorințe, fiecare rând începe cu o oră și cu un gest:
- Închizi laptopul la 14:00 și faci temele cu copilul.
- Vezi un mail la 16:45 și hotărăști că răspunzi mâine la 9:00.
- Îți iei cafeaua în oraș, joi, la 10:47.
- Îi spui soției sau soțului „vineri după ora 15:00 sunt al tău”.
- Începi ziua de luni la 11:00, fiindcă duminică ai lucrat trei ore.
–
Pasul 2: Pune o micro-libertate în calendar, la oră exactă
Alege una singură din cele zece. Nu cea mai mare, cea mai ușoară.
Pune-o în calendar la o oră exactă și cu un nume: „joi, 14:00-16:00, cafea și plimbare cu Ana”.
Ora scrisă în calendar rezistă când sună telefonul.
Ora pe care o ai doar în cap se mută de fiecare dată.
Dacă îți e greu să o aperi în fața cuiva, pune-i titlul pe care l-ai folosi oricum: „blocat”.
–
Pasul 3: Scrie vineri ce s-a stricat efectiv (nu doar în imaginația ta)
Vineri seara, scrie două rânduri pe aceeași foaie: de ce mi-a fost frică și ce s-a stricat de fapt?
Nu scrie senzații, scrie dovezi.
A sunat cineva? A plecat un client? S-a mutat un termen? A rămas ceva nefăcut?
De obicei nu se strică nimic, și fix asta e greu de crezut până nu vezi cele două rânduri scrise de mâna ta.
Welsh spune că nu l-a concediat nici un client fiindcă avea limite și că nu a ratat nici o oportunitate fiindcă nu stătea în fața ecranului la 14:37.
–
Pasul 4: Fă regulă scrisă din ce a rezistat trei săptămâni
După trei săptămâni, uită-te la micro-libertatea pe care ai luat-o și care nu a stricat nimic.
Aia nu mai e un experiment. E o regulă.
Scrie-o într-o propoziție, cu oră: „vinerea, după ora 15:00, nu am ședințe”.
Spune-o o dată echipei și o dată acasă, ca anunț, nu ca cerere.
Și pune-i o dată de revizuire peste trei luni.
Pe urmă iei a doua libertate din listă. Una pe rând.
Sustenabilitate
Micro-libertățile nu te fac mai leneș la muncă. De obicei se întâmplă exact invers.
Welsh povestește cum a plecat cu soția lui la drum într-o vineri dimineața, patru ore și jumătate pe autostradă, fără muzică, doar având o conversație.
După două ore de conversație le-a venit o idee: structura unui parteneriat pe care l-a semnat pe urmă, unul dintre cele mai mari parteneriate ale lui.
La birou nu i-ar fi venit ideea respectivă.
Întrebări de calibrare săptămânală:
- Ce mi-am dat voie să fac săptămâna asta, fără să îmi ceară nimeni socoteală?
- Ce am amânat pentru „când o să am timp”, deși aveam voie joi la 14:00?
- Ce s-a stricat de fapt, și ce mi-a fost doar frică să nu se strice?
Nu-ți amâna libertatea până când o să ai timp.
Ia-ți două ore joia asta, la o oră scrisă în calendar.
Altfel, aduni ani în care ai avut voie și nu ai folosit, iar când o să ai în sfârșit timp o să te așezi în fața laptopului din obișnuință.
Rise & Shine!
Be a 5AM Hero!
Dan-Designer-de-Sisteme