„Nu poți plăti pe altcineva să facă flotări în locul tău.” (Jim Rohn)
Transformare
E duminică seara, 21:30. Îți faci planul pentru săptămâna viitoare.
Și scrii, din nou, rândul pe care l-ai mai scris:
“Vreau mai multă energie.”
“Vreau să stau mai mult cu copiii.”
“Vreau ca firma să funcționeze și fără mine.”
Ce ai scris arată exact ca acum trei luni. Și ca acum un an.
Nu fiindcă nu-ți dorești destul. Îți dorești sincer.
Ci fiindcă, fără să-ți dai seama, vrei ca lucrurile să se schimbe fără ca pe umerii tăi să apară ceva în plus.
Vrei mai multă energie, dar prânzul îl alege în continuare bucătarul de la cantină.
Vrei mai mult timp cu copiii, dar ora la care pleci de la birou o decide ultimul email.
Vrei ca firma să funcționeze fără tine, dar tot tu aprobi fiecare factură, fiindcă e mai rapid.
Îmi dau seama de aceste false constrângeri pentru că și eu am trăit ani de zile exact așa.
Viața mea s-a schimbat în ziua în care mi-am asumat o decizie pe care o lăsam altora.
Așa că întrebarea nu e cum să-ți dorești mai tare schimbarea.
Întrebarea e: ce decizie îți asumi să revină în controlul tău?
Implementare
Pasul 1: Scrie ce vrei în formatul care se tot repetă în obiectivele tale
Rândul pe care l-ai mai scris de câteva ori, cu exact cuvintele de atunci.
„Vreau mai multă energie.”
„Vreau să stau mai mult cu copiii.”
„Vreau ca firma să funcționeze fără mine.”
Unul singur. Pe cel care te enervează cel mai tare când îl vezi din nou pe foaie.
Pasul 2: Scrie cine decide azi, în zona respectivă
Nu cine e de vină. Cine decide.
Sunt două întrebări diferite, iar a doua e cea care contează.
Pune câteva întrebări concrete și scrie răspunsul cinstit:
- Cine hotărăște ce mănânci la prânz? Tu, sau cel mai aproape fast food de birou?
- Cine hotărăște la ce oră pleci acasă? Tu, sau ultimul mesaj primit?
- Cine hotărăște ce face echipa când apare o problemă? Oamenii, sau tot tu, fiindcă nimeni n-a primit permisiunea să își asume responsabilitatea?
De cele mai multe ori o să descoperi că zona pe care vrei să o schimbi e condusă de altcineva. De un program, de un obicei, de o persoană, de comoditate.
Pasul 3: Asumă-ți o singură decizie, cu dată clară
Nu toată zona. O singură decizie, mică, începând de luni.
- „De luni, prânzul îl aleg eu, duminică seara, pentru toată săptămâna.”
- „De luni, la ora 18:00 închid laptopul.”
- „De luni, facturile sub 500 de lei le aprobă Ana, iar eu mă uit pe listă cu plăti o dată pe lună.”
Ultimul exemplu e important, fiindcă arată că responsabilitatea nu înseamnă mereu să faci tu mai mult.
Pentru antreprenorul care decide tot, asumarea e să construiești ceva autonom care decide pe baza regulilor și procedurilor.
Și acest lucru e mai greu decât să faci singur, fiindcă îți cere să accepți că Ana o să greșească de câteva ori.
Pasul 4: Scrie ce pierzi când iei decizia
Responsabilitatea are un preț, și e bine să-l vezi clar înainte.
Când prânzul îl alegi tu, nu mai e vina cantinei că ai mâncat prost.
Când închizi laptopul la 18:00, nu mai e vina clientului că n-ai ajuns la cină.
Pierzi scuza. Pe foaie, sub decizie, scrie scuza la care renunți.
Pare o pierdere, dar e fix momentul în care traiectoria începe să fie a ta. Asumată.
Sustenabilitate
Evaluează o zonă pe lună, duminică seara, când faci planul săptămânii.
Nu adaugi decizii noi până prima luată nu stă singură în picioare, trei-patru săptămâni.
O decizie asumată și păstrată e mai valoroasă decât cinci luate și lăsate după zece zile.
Întrebări de calibrare:
- Ce rând din planul meu se repetă de peste trei luni?
- În zona pe care mi-o doresc schimbată, cine decide de fapt, azi?
- Ce scuză am păstrat, fiindcă era mai comod să nu fie vina mea?
Nu-ți trebuie mai multă voință ca să se schimbe ceva.
Îți trebuie o decizie clară pe care să ți-o asumi, pe care o iei înapoi de la cine decidea înainte pentru tine!
Rise & Shine!
Be a 5AM Hero!
Dan-Designer-de-Sisteme